Perioada de transferuri s-a închis pentru vara 2025/2026 în cele mai puternice campionate ale Europei și ale lumii, cunoscute drept „Big 5”. Este vorba de Premier League (Anglia), La Liga (Spania), Serie A (Italia), Bundesliga (Germania) și Ligue 1 (Franța). E momentul unui bilanț fără emoție pentru fotbaliștii români raportat la piața de maximă vizibilitate, calitate și forță financiară pe care o compun aceste ligi.
ProSport te invită într-o provocare absolut necesară pentru a înțelege unde și cum stăm în fața fotbalului mare. Și, mai ales, comparativ cu celelalte culturi fotbalistice din jurul României, dar și din partea noastră de continent. Cât au plătit cluburile din top 5 campionate europene pe jucători români vara asta și cât au scos din conturi pentru ucraineni, ciprioți sau sloveni? Un lucru e cert, înainte de a ajunge la concluziile amare: maghiarii și kosovarii pot să râdă cu două guri de noi!
În încercarea de a explora inclusiv din motivele care compun realitatea pe care o vom descoperi împreună, am apelat la un agent italian cu experiență pe piața românească, implicat în anii trecuți chiar în anumite transferuri de români spre fotbalul vestic. De ce am ajuns aici? Ca să încercăm să modificăm ceva pentru că, vei vedea, e mare nevoie!
În analiza noastră am identificat toate sumele plătite în această perioadă de transferuri estivală (transferuri definitive sau sume plătite pentru împrumuturi) de către cluburile de prim eșalon din Anglia, Spania, Italia, Germania și Franța. Apoi, am delimitat din sumele acestea pe cele plătite pentru fotbaliști provenind din țările Europei de Est și Centrale.
Nu ne-am oprit la geografie ci am operat inclusiv pe jucători provenind din țările sudice ale continentului (Malta, Cipru etc), precum și din țări membre UEFA aflate la extremitatea estică (Armenia, Georgia, Israel, Kazahstan etc.). Practic, pe harta UEFA, am tras o linie verticală pe centrul Europei și am fixat o categorie estică generală, în care se află și România, dincolo de „granița” compusă din Germania, Austria, Italia, țările scandinave.
Sunt culturi fotbalistice cu care România împărtășește similarități de ordin istoric, financiar, geografic și demografic. Ele compun, până la urmă, fotbalul cu care noi ne duelăm întâi de toate, până la „granzi”.
O categorie de 30 de țări. Câte se pot lăuda cu faptul că au fotbaliști pe care cluburile din cele mai tari campionate ale lumii au plătit măcar un euro?
Cum arată lista amărăciunii, din care facem parte? România, Bulgaria, Moldova, Rusia, Belarus, Lituania, Letonia, Estonia, Malta, Kazahstan, Armenia, Azerbaidjan. Aici suntem, atât s-a putut 🙂
Sunt țări la care nu te-ai fi gândit poate dar care ne privesc de sus la acest capitol esențial care ține de valoarea, reprezentarea și reputația fotbalului.
Să începem cu adversarele noastre din grupa pentru CM 2026. Spre exemplu, Cipru îl are măcar pe mijlocașul Kastanos, pentru care Verona a plătit 1,2 milioane euro. Tot Serie A a plătit și pentru jucători din Bosnia-Herțegovina: sunt 3 milioane euro pentru stoperul Muharemovic (Sassuolo) și colegul său de post Kospo (Fiorentina). În vreme ce Borussia Monchengladbach a plătit 0,75 milioane euro pentru împrumutul atacantului Tabakovic.
Ungurii și kosovarii râd cu două guri de noi pentru că, pe jucători din țara vecină s-au plătit 48,7 milioane euro! Iar pe cei din statul ex-iugoslav, 23,5 milioane euro. Atenție, noi suntem pe ZERO!
Liverpool a dat 46,9 milioane euro pe fundașul stâng maghiar Kerkez, dar „cormoranii” au mai plătit și alți 1,78 milioane euro pentru tânărul portar Pecsi. În dreptul celor din Kosovo stau Zhegrova (foto jos), cumpărat de Juventus Torino cu 15,5 milioane euro de la Lille și mijlocașul Avdullahu pe care Hoffenheim a scos din conturi 8 milioane euro.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2FROMANIA-KOSOVO-LIGA-NATIUNILOR-15.11.2024-1-scaled.jpg)
Edon Zhegrova si Nicușor Bancu in meciul Romania – Kosovo, Liga Natiunilor, Bucuresti, 2024. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Iată cum arată top 10 țări din partea noastră de lume cu fotbaliști pe care ligile Big 5 au plătit cel mai mult vara asta, în milioane de euro:
Sub ele, categoria locurilor 11-18, în care se află fotbalul din Muntenegru sau Macedonia de Nord, pe lângă cele detaliate de noi!
Am consultat un agent italian, cu experiență și bine conectat la realitățile fotbalului nostru, prin intermediul mai multor afaceri încheiate cu fotbaliști români în trecut, pentru a înțelege cum ar arăta dintr-o perspectivă exterioară motivele acestei situații.
După o discuție de peste două ore, ar fi cel puțin trei motive, legate cumva unul de celălalt până la un punct, care au dus la situația în care cluburile din top 5 campionate ale lumii n-au plătit un euro pe fotbaliști români în vara asta. Primul ține de jucători:
„Patru din cele mai bune produse recente ale fotbalului românesc n-au confirmat în Serie A! Mihăilă și Man au promovat cu Parma din Serie B, la fel Moruțan cu Pisa, dar toți trei au plecat, n-au făcut față standardului. Apoi, Florinel Coman, n-a convins la Cagliari. După acest val de eșecuri, cu cine să te duci mai sus, la Roma sau Milan? Apoi e și o chestiune de imagine și de tendințe. În Bundesliga și Ligue 1 nu sunt români de multă vreme, Rațiu și Drăgușin sunt excepții solitare în La Liga și Premier League. Cel mai grav e faptul că nu ai români să joace constant și bine în ligi secundare de tranzit, în Olanda, Belgia, Portugalia, pentru că de-acolo se alimentează plătind bine cluburile din Big 5”
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F06%2FRomanul-de-la-Parma-a-rupt-tacerea-dupa-ce-Cristi-Chivu-a-semnat-cu-Inter-%E2%80%9ENu-prea-mi-a-fost-antrenor-1.jpg)
Foto: Profimedia Images (11.06.2025)
Mai departe, trecem spre problema managerilor și antrenorilor români din fotbalul mare. Sau, de fapt, la problema absenței lor:
„Fotbalul nu e matematică, e o lume vie, cu personaje care recomandă, fac lobby, un circuit fantastic de informații care promovează jucători pe piețele de top. Nu ai români în managementul tehnic al cluburilor din Big 5, asta înseamnă că nu ai nici pârghii directe pentru jucători români, care să-i recomande măcar. Ok, Dan Șucu a cumpărat Genoa. Dar e o picătură într-un ocean. Nici măcar antrenori români nu ai, ca să înceapă să aducă jucători români. E ca un deșert pe care, oricât te-ai chinui ca agent să-l vinzi drept pădure ofertantă, toți îți spun: bun, dar n-ai niciun copac, n-ai nicio frunză, n-ai nicio pasăre de-acolo, cum să te credem că nu-i deșert?!”
Nu în ultimul rând, pentru că toate cele trei perspective spuneam că sunt interconectate, ar fi vorba și de influența agenților români:
„Sunt foarte puțini agenți români, în general, și implicit și mai puțini care să aibă o oarecare intrare prin campionatele mari. O intrare, așa, de un pas-doi, maximum. Mai mereu când se fac transferuri de români în ligile tari nu vezi că e nevoie de un străin sau o agenție străină care să participe, ca lucrurile chiar să se întâmple?! Dacă nici jucători n-ai în ligi precum Belgia, Olanda, Portugalia, nici antrenori și manageri români, dar nici agenți cu influență care să promoveze marfa ta, n-ai cum să spui că e ghinion!”
În final, ca să privim și să ne plângem de milă, iată cum arată topul celor 22 de fotbaliști provenind din categoria celor 30 de țări ce include și România pe care s-au plătit minimum 10 milioane de euro în această vară dinspre ligile de top ale lumii.
Începem cu top 10, evidențiind suma de transfer (milioane euro), numele, postul, vârsta, țara de origine și, apoi, clubul și campionatul unde au fost transferați în această vară:
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F09%2FOLYMPIQUE-LYON-FCSB-UEFA-EUROPA-LEAGUE-13.03.2025-2-scaled.jpg)
Joyskim Dawa si Georges Mikautadze in Lyon – FCSB din Europa League, martie 2025. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
În completare, până la borna celor 10 milioane, regăsim cehi, sârbi, croați, ucraineni, kosovari, polonezi și sloveni: